Venerologia este a doua ramură a dermato-venerologiei, care cuprinde afecțiunile cutanate și ale mucoaselor care se transmit prin contact sexual și sunt foarte contagioase.  Majoritatea acestor boli sunt tratabile, dar în absența unui tratament corect și prompt, pot să apară complicații atât pe termen scurt cât și pe termen lung.

Orice persoană activă sexual are un risc de a fi expusă la o infecție cu transmitere sexuală. Factorii care pot crește acest risc sunt:

• Contact sexual (vaginal, oral, anal) neprotejat (fără utilizarea prezervativului sau folosirea improprie a prezervativului)

• Contact sexual cu parteneri multipli

• Istoric de boli cu transmitere sexuală      (BTS)

• Abuz de alcool sau de droguri recreaționale

• Folosirea în comun a acelor

• Transfuzii de sânge

• Vârstă tânără

• Raport sexual forțat

După tipul agentului cauzal, bolile cu transmitere sexuală pot fi clasificate astfel:

• cauzate de bacterii: sifilis (Treponema pallidum), gonoree (N. gonorrhoea), Chlamydia trachomatis, Gardnerella vaginalis etc.

• cauzate de virusuri: Herpes Simplex (HSV), Virusul Papiloma Uman (HPV), Virusul Imunodeficienței Umane (HIV), Virusul Hepatic B (HBV), Virusul Hepatic C (HCV)

• cauzate de fungi: Candidoză vulvo-vaginală

• cauzate de protozoare: Trichomonas vaginalis

• cauzate de paraziți: scabie (Sarcoptes scabiei), păduchi lați (Pthirius pubis)

Simptomele unei boli cu transmitere sexuală diferă în funcție de tipul infecției. Debutul manifestărilor cutanate și/sau mucoase poate varia de la 1-3 zile pâna la 2-3 luni, timp în care pacientul este contagios. Manifestările clinice ale bolilor cu transmitere sexuală apar mai ales în regiunea genitală, dar pot fi prezente și în cavitatea bucală, oriunde pe piele și chiar la nivelul ochilor (conjunctivale). Din păcate, multe persoane nu au simptome în stadiile incipiente motiv pentru care screeningul pentru infecții cu transmitere sexuală este indispensabil pentru prevenirea complicațiilor.

Cele mai comune manifestări ale BTS sunt:

• Scurgere vaginală/uretrală cu debut brusc

• Scurgere vaginală/uretrală persistentă/recurentă

• Prurit persistent, senzație      de arsură sau disconfort în zona genitală

• Eroziuni/ulcerații genitale

• Leziuni     în zona genitală, perianală sau în alte părţi ale corpului

• Diverse erupții cutanate

• Creșterea în volum a ganglionilor inghinali

• Durere sau usturime în      timpul urinării (disurie)

• Dureri în timpul actului      sexual (dispareunie)

• Dureri în zona pelviană

• Faringită, conjunctivită (în funcție de înocularea primară a infecției)

În absența unui tratament adecvat, BTS pot determina complicații severe, precum:

- în cazul femeilor: afectarea secundară a uterului, trompelor uterine, a ovarelor și chiar cavitatea abdominală (boala inflamatorie pelvină), infertilitate

- în cazul gravidelor: transmiterea bolii de la mamă infectată la făt în timpul sarcinii sau la naștere ( ITS prezente la nou-născuți pot provoca probleme severe și pot fi fatale)

-în cazul bărbaților: afectarea uretrei posterioare, prostatei, testiculelor, epididimului, infertilitate

- unele afecțiuni pot disemina hematogen (pe cale sangvină) determinând afectare pluriorganică

- apariția cancerului de col uterin asociat cu HPV, etc.

• Pacientul/pacienta relatează orice simptomatologie genitală (scurgere uretrală/vaginală, prurit, senzație de arsură în zona genitală, leziuni genitale sau perianale)

• Examenul clinic evidențiază orice leziune genitală sau anală

• Prezența adenopatiei inghinale

• Contact sexual cu o persoană suspectă de BTS

• Contact sexual neprotejat

• Orice pacient care prezintă o BTS trebuie investigat pentru infecții coexistente

În urma consultației cu un medic specialist, se va decide ce tip de test ar trebui să efectuați. Testele pentru BTS sunt în general teste din proba de urină, probă din secreție uretrală sau vaginală și analize din sânge.

În urma datelor clinice și rezultatelor de laborator se stabilește diagnosticul exact și se inițiază tratamentul specific. Pentru că BTS sa fie tratate eficient, este esențial că ambii parteneri să urmeze tratamentul recomandat de medic specialist. În general, pacienții se pot reinfecta de aceea tratamentul este considerat eficient numai atunci când ambi parteneri sunt tratați. De asemenea, după primirea diagnosticului de BTS, pacientul trebuie să ia legătura cu toți partenerii sexuali avuți în ultimul an, astfel încât aceștia să se poată testa, la rândul lor, pentru a afla dacă au fost sau nu infectați.

Pentru fiecare tip de infecție cu transmitere sexuală există un tratament specific, în funcție de agentul cauzal. Metodele de tratament sunt de cele mai multe ori medicamentoase în cazul infecțiilor produse de bacterii, fungi sau de protozoare, cum ar fi: antibiotice orale sau injectabile, antimicotice etc. Este esențial că pacientul să urmeze tratamentul și să respecte indicațiile oferite de medic.

• Abstinența- cea mai eficientă metodă de a evita o infecție cu transmitere sexuală

• Relația cu un singur partener neinfectat

• Vaccinarea- vaccinarea timpurie, înainte de debutul vieții sexuale ( vaccinul anti-HPV, vaccinul antihepatită B)

• Folosirea consecventă și corectă a prezervativului

• Consumul moderat de alcool si evitarea drogurilor recreaționale